Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar uita că sunt o păpuşă de cârpă şi mi-ar dărui un pic de viaţă, s-ar putea să nu-i spun tot ce gândesc, dar, în definitiv, aş gândi tot ce spun. Aş da preţ lucrurilor nu pentru cât valorează, ci pentru ce semnifică ele. Aş dormi puţin, aş visa mai mult, înţeleg că pentru fiecare minut când închidem ochii pierdem şaizeci de secunde de lumină. Aş merge când ceilalţi se opresc, m-aş deştepta când ceilalţi dorm. Aş asculta când ceilalţi vorbesc şi ce m-aş bucura de-o bună îngheţată de ciocolată! Dacă Dumnezeu m-ar cinsti cu un crâmpei de viaţă, m-aş îmbrăca simplu şi m-aş arunca pe brânci la pământ. Lăsând descoperit nu numai corpul meu, ci şi sufletul. Doamne, dacă aş avea o inimă, mi-aş scrie ura pe gheaţă şi aş aştepta să răsară soarele. Aş picta un vis de van Gogh, iar pe stele aş scrie un poem de Bendetti. Un cântec al lui Serrat ar fi serenada pe care aş oferi-o lu-nii. Aş stropi cu lacrimile mele trandafirii, pentru a simţi durerea spinilor lor şi sărutul de sânge al petalelor lor… Doamne, dacă aş avea un crâmpei de viaţă… N-aş lăsa să treacă un moment fără să spun oamenilor că iubesc. Aş convinge pe fiecare femeie sau fiecare bărbat că sunt favoriţii mei şi aş trăi îndrăgostit de dragoste. Le-aş dovedi oamenilor cât greşesc gândind că încetează să iubească atunci când îmbătrânesc, fără să ştie că îmbătrânesc numai când încetează să iubească. I-aş dărui aripi unui copil, dar l-aş lăsa să înveţe singur să zboare. Pe bătrâni i-aş învăţa că moartea nu vine cu bătrâneţea, ci cu uitarea. Atâtea lucruri am învăţat de la voi, oamenii… Am învăţat că toată lumea vrea să iubească pe culmea muntelui, fără să ştie că adevărata feri-cire stă în forma urcuşului spre culme. Am învăţat că atunci când un nou născut strânge cu micul lui pumn, pentru prima dată, degetul tatălui lui, îl prinde pentru totdeauna. Am învăţat că un om are dreptul să-l privească pe celălalt de sus, numai când l-a ajutat să se ridice. Sunt atâtea lucruri pe care am putut să le învăţ de la voi, dar până la urmă nu au să-mi folosească prea mult pentru că atunci când mă vor aşeza în acel geamantan, din nefericire, voi fi ocupat cu muritul… (traducere de Paul Alexandru Georgescu)
Spune întotdeauna ce simţi şi fă ceea ce gândeşti. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind, te-aş îmbrăţişa foarte strâns şi l-aş ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieşind pe uşă, ţi-aş da o îmbrăţişare, un sărut şi te-aş chema înapoi să-ţi dau mai multe. Dacă aş şti că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta, aş înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată şi încă o data până la infinit. Dacă aş şti că acestea ar fi ultimele minute în care te-aş vedea, aş spune “te iubesc”şi nu mi-aş asuma, în mod prostesc, gândul că deja ştii. Întotdeauna există ziua de mâine şi viaţa ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine, dar dacă cumva greşesc şi ziua de azi este tot ce ne rămâne, mi-ar face plăcere să-ţi spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita. Ziua de mâine nu-i este asigurată nimanui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui “îmi pare rău”, “iartă-mă”, “te rog” şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii. Nimeni nu-şi va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete. Cere-i Domnului tăria şi înţelepciunea pentru a le exprima. Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanţi sunt pentru tine.
(Gabriel Garcia Marquez)
